Giveaway MAC Kissable Lipcolour
Acest giveaway s-a incheiat, castigatoarele au fost anuntate aici
Impreuna cu Andreea doresc sa ofer un ruj MAC Kissable Lipcolour nuanta „Woo me” cu ocazia implinirii unui an de cand sunt nefumatoare.
Conditiile participarii la acest giveaway sunt:
Lasati un comentariu la aceasta postare cu ceea ce va deranjeaza cel mai mult la fumat/fumatori/fum. Exprimati-va in cateva cuvinte sau printr-o povestioara.
Neaparat specificati in comentariul vostru si adresa voastra de email (nu in comentariu propriu-zis ci in casuta specificata – nu va fi divulgat).
Cand voi alege castigatoarea, criteriul de validare va fi ca voi primi un email de pe adresa cu care s-a inscris.
Pentru a avea mai multe sanse de castig puteti participa atat la giveaway-ul de pe blogul meu, cat si la cel de pe blogul Andreei, cu acelasi raspuns sau cu un altul, insa nu veti putea castiga ambele premii.
Puteti participa si daca sunteti fumatoare si daca sunteti nefumatoare, si daca aveti un blog si daca nu aveti blog, atata timp cat indepliniti conditiile de mai sus.
Castigatoarea isi va asuma datoria de a face un review produsului oferit. Daca are blog, il va posta pe blog, daca nu, va trimite prin email un scurt review cu acordul de a-l publica aici.
A fi follower nu este o obligatoriu, dar acest lucru va da posibilitatea de a citi posturi educative si de a participa la urmatoarele giveaway-uri.
Castigatoarele vor fii alese in felul urmator: un premiu va merge la cel mai bun raspuns, iar un premiu va fi ales cu random.org
Pana la incheierea concursului (duminica 6 martie ora 14.00) nu se va publica nici un comentariu. Comentariile off-topic nu vor fi niciodata publicare. Daca aveti intrebari vi se va raspunde cu placere.
Castigatoarele vor fi anuntate duminica 6 martie nu mai tarziu de ora 21:00, premiile vor fi trimise prin posta, sau daca sunteti din Bucuresti va vor fi inmanate de Andreea.
Fotografia imi apartine, produsele au fost cumparate de mine, ele nu fac obiectul nici unei campanii de publicitate.
Pentru cine doreste sa citeasca mai departe povestea mea:
Astazi se implineste un an de cand am renuntat la fumat.
Drept sa spun, pe mine nu m-au interesat niciodata campaniile Anti-fumat, iar faptul ca m-am lasat de fumat in acel moment a fost o pura intamplare. Sa va povestesc:
In perioada sarbatorilor de iarna am participat la o discutie in care o d-na spunea ca ea si sora ei s-au lasat de fumat cu ajutorul unei carti si anume: În sfârşit, nefumător de Allen Carr. Eu, fumatoare de 16 ani am spus atunci exact ce spuneam de fiecare data cand auzeam o discutie despre asa ceva: minunat, o sa incerc si eu sa ma las de fumat (vorbe in vant).
Si asta ar fi fost tot daca nu as fi trecut din intamplare pe langa libraria unde se videa cartea. Am cumpatat-o si am citit-o (de mai multe ori).
Pot sa spun ca lectura nu e cine stie ce, dar pentru mine a fost foarte importanta afirmatia (reproduc din memorie): sa nu va lasati de fumat acum ci fixati-va o zi in care credeti ca veti fi pregatit sa o faceti. Mi-am fixat acea zi – 28 februarie. Pe masura ce treceau zilele si reciteam cartea mi-am dat seama ca de fapt este foarte simplu: eu o sa fiu nefumatoare din 28 februarie si ca abia astept. Sotului meu nu i-am spus nimic(Imi aduc aminte ca in urma cu zece ani cand s-a plans de faptul ca fumez i-am explicat foarte clar ca eu sunt fumatoare si ca asta nu o sa se schimbe niciodata).
A venit ziua de 28, m-am trezit cu o durere groaznica de cap. La ora 12 mi-am dat seama ca nu pot sa fac asta, mi-am gasit tot felul de scuze, ca nu am nici un motiv intemeiat sa ma las de fumat, etc. Si atunci am avut ideea de a ma duce la farmacie si a imi cumpara un pachet de tigari medicinale. Contin eucalipt si nu mai stiu ce, au un gust groaznic, dar nu contin nicotina. Nicotina este un drog care este cerut de organism timp de 5 zile dupa ce nu il mai primeste. Eu dupa trei zile de fumat eucalipt (10 tigari mai precis) eram intr-o stare destul de proasta: irascibila si doream cu disperare sa fumez o tigara cu nicotina, si totusi am renuntat si la tigarile medicinale si am suferit in tacere.
Foarte mult a contat faptul ca aceasta renuntare a dus si la renuntarea unui ritual: tigarile fumate la cafeaua de dimineata, tigara de dupa mancare, etc., iar asta zic eu a fost cel mai greu. Pentru ca beam cafea doar ca sa am motiv sa fumez, am renuntat si la ea, nu gasesc nici o placere in a savura o cafea.
Am suferit foarte tare 3 saptamani, am avut momente de stres cand mi-am dorit foarte mult sa fumez, apoi am suferit la fel de tare 3 luni, apoi a inceput sa imi fie mai usor. A fost foarte greu, dar stiu ca a fost cea mai inteleapta decizie pe care am luat-o pentru mine.
Acum a trecut un an de cand nu am mai fumat, iar dorinta mea de a fuma este nula. Cand vad o persoana fumand imi vine sa rad pentru ca mi se pare ridicol ca eu am putut, timp de 16 ani, sa imi aprind o tigara care imi afecteaza sanatatea si sa mai si platesc pentru asta.
Pentru fumatoare: nu vreau sa va insir acum toate efectele negative ale fumatului ci doar vreau sa va spun ca atata timp cat vreti sa va lasati de fumat nimic nu va poate opri si ca niciodata nu este prea tarziu. Nu exista o formula miraculoasa in a reusi asta, dar sunt multe lucruri care pot ajuta.
Pentru nefumatoare: va felicit indiferent daca ati fumat vreodata sau nu.
Am peste 30 de ani, momentan locuiesc în Timișoara, căsătorită și mama a celui mai ... celui mai ... băiețel.
Eu am trait ani de zile cu impresia ca nu exista viata fara fumat si ca, daca voi renunta la tigari, pur si simplu as trece printr-o moarte mai mica.
Fumatul este un drog parsiv, te face sa crezi ca tu il vrei, tu de bunavoie, si-n nici un caz ca de fapt ai NEVOIE, esti doar dependent si nimic mai mult. Asta mi se pare cel mai grav, ca isi bate joc de liberul arbitru.
Cel mai mult am urat faptul ca fumatul mi-a stricat toate saruturile
Cu gusutul oribil din gura si cu o respiratie imputita, aveam tupeul sa ma ating de omul drag… imi pare rau ca poate suna aiurea ce zic, dar asta este adevarul, fumatorii sunt imputiti. Din fericire nu ma refer la caracterul lor, asa ca se poate schimba 
)
din moment ce oricum celelalte arome nu rezista pe parul unei fumatoare.
xx Blog nu mai am de ceva vreme, as fi scris cu drag!
Apoi mai este mirosul pe care-l emana pielea unui fumator, brr. De multe ori stau cu nasul pe mine si ma adulmec, in sfarsit sunt om, iar nu furnal! Referitor la par, ar trebui inventate sampoanele cu extract de tutun si fum
Ani de zile mi-am supus putinii prieteni nefumatori la damful oribil din apartamentul in care stateam; dar macar ei erau in trecere, eu mai si dormeam acolo.
Mi-e mila cand inca vad sclavi ai unui gest, caci da, cel mai groaznic efect este sclavia! si incerc sa le spun ca exista o viata normala si dupa renuntare. Poti face dragoste si fara tigara de dupa. Chiar asa, stiti ce fac nefumatorii dupa? Mai fac o data! :> Exista si masa copioasa fara tigara la sfarsit, poti astpta in statia de autobuz si fara sa te otravesti samd. De fapt, dupa o vreme nici nu-ti mai vine sa crezi ca tu ai fost ala care fuma cu inversunare.
Fumatul este doar o sinucidere lenta, imi pare rau ca nu este constientizat acest fapt. Este pur si simplu un gest absolut stupid, far noima. Sper ca toti drogatii sa reuseasca sa se lase, este chiar o realizare importanta in viata cuiva.
Pana la urma faptul ca putzeau hainele chiar si-n dulap nu e nimic fata de faptul ca s-ar putea sa se strice un organ-doua din corpul nostru… rau oricum am facut, dar macar sa-l minimizam. Eu nu vreau neaparat sa castig, dar sa se lase cineva de fumat dupa ce citeste pe aici si asta va fi perfect!
Pentru cine are animal de companie: daca-l iubiti, i-ati baga tigari aprinse in bot?… Atunci iubiti-va si pe voi si terminati cu prostiile.
In ultimul rand, fiecare face ce vrea. Nu ma uit cu scarba la fumatori, cel mult cu mila ca nu-s constienti in ce se baga.
email pe yahoo
Te felicit ca te-ai lasat, si eu am citit de cateva ori cartea respectiva dar pe moment nu m-a ajutat. La mine a fost mai usor lasatul pt ca pur si simplu mi-a venit ca o revelatie
) brusc intr-o zi mi-am dat seama ce stupida sunt. De multe alte ori m-am chinuit cateva zile si apoi o luam de la capat. Ai dreptate, la fiecare e altfel dar important e sa constientizam ca NU e bine ce facem. Mai sunt unii care sustin ca ei fumeza din placere; pai mie-mi plac fructele de padure enorm de mult, dar inca n-am pomenit sa mananc d-astea din sfert in sfert de ora, iar daca n-am la indemana sa incep sa turbez si sa ma ratzoiesc la toata lumea din jur. Nu fumeaza nimeni din placere, dar suntem foarte smecheri in a ne gasi tot felul de scuze, uneori chiar si inconstient se intampla asta. Felicitari inca o data!!!
Fumatul activ/pasiv dauneaza grav sanatatii, o stim cu totii asta, dar putinora le pasa ..
De sarbatori, cand iesim in oras sau doar la o plimbare suntem bombardati de mirosul sufocator al trecatorilor sau al rudelor si de fiecare data ne spunem oful ori ne retragem intr-o alta camera sau loc. Ne deranjeaza mirosul ingrozitor care se impregneaza astfel cand ajungem acasa in primul rand ne aerisim hainele(inainte de spalare) ai apoi un dus. Nu inteleg cum ne pot ura multa sanatate, dar cand le spui sa iasa pe terasa ca te deranjeaza fumul, tot ei sunt revoltati, mai presus de toate le vin cheful cand vrei sa mananci si tu !
Odata, eram pe strada si discutam in mers cu sotul cand am avut neplacerea sa inghit un fum scos de al trecator direct in gura mea, am simtit ca mor.. Pentru binele tuturor ar fi ca nimeni sa nu mai fumeze, dar daca o fac, sa se abtina langa nefumatori si sa fumeze in alta parte.
xxxxx gmail(.) com
P.S.: imi place foarte mult culoarea, multumesc pt giveaway fetelor !
Buna.
Eu nu am fost niciodata tentata sa fumez si am 26 ani… Sincer nu stiu cum am reusit pentru ca am tot avut prieteni care fumau. Nici acum nu sunt tentata mai ales cand stiu ce efecte nocive au. Pacat de cei ce fumeaza, pentru ca pe langa plamanii “arsi” se mai aleg cu dinti si unghii ingalbenite, dar si cu un miros oribil, ingrozitor si persistent in haine, piele si par. Si sa n u mai spun ca afecteaza si pe cei din jur fumul tigarilor.
Deci eu sunt CONTRA tigarilor pana la moarte.
Si asa ca o paranteza o sa spun in ce mod funny s-a lasat de fumat sotul meu: a facut un pariu pe un sut in fund cu cel mai bun prieten si s-a tinut sa castige. Si a castigat:)
Nefumatoare de…3 ani? Nu, cred ca sunt 3 si ceva… Fumasem 10 ani cred, am cumparat si eu cartea dar nu m-a influentat deloc si mai avusesem o tentativa de a ma lasa insa m-a tinut 1 luna si jumatate. Cum am reusit? Pai sotul meu a oprit fumatul intr-o zi in preajma sarbatorilor, el care fuma tigara de la tigara. Avea tigara aprinsa si isi mai lua alta din pachet
) Au inceput tachinarile de genul ” da` tu cand te lasi?” dar n-au tinut! Am facut apoi un pariu, daca ma las primesc o suma importanta din bugetul familiei, cu care sa fac ce doresc. Si atat mi-a trebuit… Am stabilit data, m-am tinut de promisiune si din banii castigati mi-am luat ceva ce imi doream foarte mult. Au trecut anii si astazi tigara este o amintire indepartata, rar mi se mai face dor insa nu as incerca sa imi aprind tigara pentru ca mi-e frica sa nu ma reapuc. Nu o caut, pot sta intre fumatori insa la fel ca inainte, ma deranjeaza fumul.. Nu-mi doresc sa ma reapuc si sper ca lucrurile sa ramana asa. Ca sa nu mai spun ca daca Doamne fereste se inampla asa ceva, trebuie sa dau inapoi dublul sumei! Si sotu` meu e foarte serios, nu m-ar ierta 
)))). So, totul tine de dorinta personala..asa ma gandesc. Cu putina ambitie nu numai ca te poti lasa de tigari dar poti muta muntii din loc. Si eu sunt ambitioasa!
Ce ma deranjeaza cel mai mult e ca cei care fumeaza nu constientizeaza cat de periculos este acest viciu. Probabil ei il considera nevinovat si merg pe principiul “hai mah ca toata lumea fumeaza azi..”. In familia mea, aproape jumatate fumeaza si din pacate acest lucru si-a spus cuvantul. Una din persoane a suferit 2 infarcturi pana acum + are si 2 vene de la inima infundate din cauza tutunului..Parintii mei s-au lasat, Slava Domnului, de vreo 20 de ani. Pe mine nu m-a tentat niciodata sa incerc o tigara, chit ca fuma toata lumea in jurul meu. Pur si simplu nu pot suporta fumul de tigara (singura data cand tac si inghit e in club daca e vreun spectacol la care tin neapart sa merg si nu mai zic ca atunci cand ies de acolo mi se face rau si de mine de cum miros..). Am scris pe nerasuflate asta si sper sa intelegi ceva din ce am incercat sa zic. Concluzia ar fi ca nu sfatuiesc pe nimeni sa se apuce pt ca le va fi afectata iremediabil sanatatea (si bugetul).
Iar pe tine te felicit din toata inima ca ai renuntat >:D<.
In primul rand Buna draga mea nefumatoare!
te felicit si iti tin pumnii in continuare( sa nu te apuci:P)
Eu sunt o fumatoare, care m-am tot lasat, apucat si tot as de mai multe ori pe perioade mai lungi de timp. De obicei renuntam la fumat pt ca eram racita sau nu aveam o stare prea buna overall.
Cu toate ca sunt fumatoare, nu suport urmatoarele lucruri:
*cand iesi din metrou, inainte sa urci pe scara rulanta (de obicei dimineata, dar se intampla mai mereu) oameni care isi aprind tigarile de te afuma si ti se face rau pana ajungi la suprafata – oameni buni, de ce trebuie sa va respire atatia oameni din spatele fumul vostru?! Mi se pare f deranjant.
*Mucurile de tigara – nu zic ca traim intr-o tara perfecta, dar eu arunc mucul de tigara la gunoi STINSA! e atat de simplu sa arunci tigara la gunoi si plus e mult mai estetic cand mergi si tu pe strada si nu vezi la fiecare cm/metru resturi de tigari.Parerea mea! Asa cum altii pot, si noi cred ca putem
*oamenii care isi ard animalele/copii/nevestele etc cu tigarea. Nu zic, se mai intampla si din greseala, da sa o faci intentionat, inseamna ca trebuie sa fi foarte low sa faci asta. Daca te-a suparat cineva cu ceva il poti ignora sau ii poti spune ce te-a deranjat, de ce trebuie mereu sa recurgem la fel si fel de rautati?!
*persoanele care fumeaza pt ca li se pare “cool” sau care vor sa fie in “trend”. La tot pasu’ vezi persoane ( de obicei fete) care “pufaie” tigarile – de ce sa te apuci d fumat doar ca sa fii in trend? Daca anturajul te evita pt ca esti nefumator/nefumatoare, schimba anturajul, e mult mai simplu decat a-ti distruge sanatatea!
*oamenii care dau copiilor lor mici sa fumeze – nu cred ca trebuie sa mai zic nimic, oameni inconstienti.
Cam asta ar fi parerea mea despre fumat si oamenii care fumeaza.
Inca o data felicitari si keep up the good work with not-smoking and with the blog.
Hugs,
xoxo
De cand eram foarte mica, parintii mei au fumat si de cand ma stiu, in bucatarie a fost fum de tigara de nu puteai sta nici macar un minut acolo ca parul incepea sa miroasa de parca era o scrumiera.
Tin minte ca eram in clasa aVI-a atunci cand pentru cateva clipe mi-am lasat geaca in bucatarie, iar cand am ajuns la scoala si am intrat in clasa, profesoara de matematica m-a intrebat de ce miros atat de tare a tigari si m-a intrebat daca fumez sau am umblat printr-un bar. M-am simtit groaznic si, desi incercam sa ii explic ca nici nu ma gandesc sa fumez vreodata, am observat scepticismul din privirea ei.
Sa fumezi mi se pare groaznic, iar persoanele fumatoare ma cam dezgusta in primul rand pentru faptul ca miros ingrozitor iar in al doilea rand pentru ca sunt obligata sa inspir fumul lor daunator ce imi afecteaza sanatatea.
Consider ca cea mai buna decizie pe care o poate lua un fumator este sa incerce sa renunte la acest viciu, ce nu ii afecteaza doar sanatatea, ci si frumusetea, imbatrandindu-l.
PS: Parintii mei s-au lasat de fumat acum cateva saptamanii si nu pot fi mai bucuroasa de atat! Pot chiar sa iau micul dejun in bucatarie fara sa risc sa capat “acel” miros.
Eu nu sunt fumatoare, dar urasc de fumul pe care il inhalez cand iau contact cu persoane fumatoare, urasc mirosul care iese foarte greu din par si din haine, sunt suparata pe persoanele care fumeaza deoarece sunt constiente ca isi pun in pericol sanatatea si totusi nu se opresc.
In primul rand, felicitari pentru implinirea unui an de cand nu ai mai fumat! Eu sunt nefumatoare, desi am avut mici scapari de-a lungul timpului, dar niciodata nu am fumat indeajuns incat sa devin dependenta.
Printre primele lucruri care ma deranjeaza la fumat e mirosul de tigara care se impregneaza imediat pe haine, par, piele; de fiecare data cand ies in oras cu prietenii ma gandesc deja ca trebuie sa ma spal pe cap dupa ce ma intorc acasa si avand parul lung si destul de des imi ia destul de mult timp. Urmeaza pe lista fumul de tigara de la care mi se inrosesc ochii, care imi imbatraneste prematur tenul si imi intoxica plamanii ; chiar zilele trecute am mers intr-un local, la un fel de eveniment, era plin de lume si de fum si mi-am zis ca voi avea nevoie de o pereche noua de plamani daca stau mult acolo, ceea ce din fericire nu am facut. Dar poate cel mai deranjant lucru si trist in acelasi timp e acela care l-am vazut cat timp am lucrat ca si vanzatoare intr-un magazin alimentar: un parinte care ajunge la casa cu niste dulciuri pentru copilul de langa el, cere si un pachet de tigari si realizeaza ca are bani doar de un singur lucru si alege tigarile. Sunt convinsa ca pe vremurile astea sunt multe cazuri de genul asta, dar asta nu inseamna ca e mai putin urat si trist sa vezi cum dependenta de nicotina te transforma fara sa iti dai seama intr-o persoana mai egoista.
Buna!
In primul rand, felicitari pentru ca ai avut vointa da a te lasa de fumat, banuiesc ca aceasta relizare este extrem de importanta pentru tine si merita sarbatorita in felul in care iti doresti, iar eu la randul meu, iti doresc la cat mai multi ani de-acum incolo fara fumat!
O sa-ti spun si eu o povestioara despre fumat, mai exact despre mica mea experienta in acest sens. N-am fost niciodata fumatoare, asa am considerat eu, dar prin clasa a 8-a m-a macinat curiozitatea sa vad cum este sa fumezi, sa vad ce senzatie poate lasa o tigara si ce gust are ea. Asadar, cateva prietene si cu mine ne-am decis sa facem lucrul asta impreuna, pentru toate fiind un inceput. Cea mai mare greseala a noastra era ca fumam la scoala, acolo unde erau sanse foarte mari sa fim prinse de profesori, ceea ce s-a si intamplat dupa cateva luni cand distractia a luat sfarsit, iar noi era cat pe ce sa suportam consecintele la sfarsit de an. Povestea cu fumatul s-a reluat la sfarsitul clasei a 12-a si putin la inceputul anului intai de facultate, dar nu au mai fost implicati profesori de data aceasta si totul s-a terminat cu bine. Am ales sa nu mai continui pentru ca imi era teama ca voi deveni dependenta la un moment dat, nu ma vedeam fumatoare si in plus, nu eram pregatita sa cheltui banii pe tigari. Am vrut sa fie o experienta de scurta durata din care sper sa fi invatat ceva util. In ciuda acestei intamplari, sunt o persoana care nu suporta fumul de tigara, nu imi place sa ma inec cu aerul acesta toxic mai ales cand intru intr-un spatiu inchis. Imi amintesc de profesoara de chimie din generala care ne spunea ca este mai periculos sa fi fumator pasiv decat activ, desi eu cred ca nici invers nu este mai bine. Pe langa acest lucru, este o senzatie neplacuta atunci cand mirosi din cap pana in picioare a fum, se imbiba parul, hainele, pielea si cateodata chiar si cei din jur au de suferit. Este pacat ca investim bani si rabdare in produse de curatare si ingrijire, ne spalam, ne aranjam, ne parfumam, iar in momentul cand aprindem tigara ruinam tot efortul depus. Cred ca tuturor ni s-a intamplat macar o data sa fim putin deranjati de mirosul pe care il simtim atunci cand intram in contact cu o persoana fumatoare, aceeasi problema se poate rasfrange si asupra noastra, iar eu sunt de parere ca nimeni nu isi doreste sa emane un aer greoi care va fi resimtit de cei din jur. Nu este un sentiment placut sa observam cum fumatul isi lasa amprenta in timp asupra unghiilor, dintilor, ochilor, tenului si chiar si asupra vocii. Din oamenii frumosi pe care natura ne-a inzestrat vom deveni acei oameni cu probleme de sanatate, cu pielea degradata, unghiile, dintii si ochii ingalbeniti. Eu mi-am dat seama ca aceste lucruri mi se pot intampla si mie si vreau sa ma feresc de fumat cat mai mult timp posibil. Din pacate fumatul slabeste si rezistenta organismului, obosim mai usor, nu mai putem practica un sport asa cum se cuvine si cresc sansele de a face infarct. Este un risc pe care nu doresc sa mi-l asum, mai ales cand stiu poate fi prevenit. Am incercat de mai multe ori sa il conving si pe prietenul meu sa se lase de fumat, de nenumarate ori i-am spus ce riscuri pot apare, dar se pare ca nu este pregatit sa faca acest pas, de fapt nu cred ca este hotarat pe deplin ca sa renunte si din pacate eu ma amagesc in toata povestea asta. Este deranjant sa ii vezi pe cei din jur cum isi calculeaza banii de fiecare data si cum acest viciu ii impiedica sa se rasfete cu alte lucruri frumoase si sanatoase.
Sa speram ca tot mai multi oameni vor realiza cat de importanta este sanatatea lor, dar si a celor din jur si sa mai speram ca macar de dragul lor vor renunta la fumat.
Iti doresc o primavara frumoasa si calduroasa!
Te pup!
Buna
daca cineva m-ar fi intrebat ce parere am despre fumat acum 3 ani, as fii zis ca nu pot trai fara ele, insa iata ca au trecut trei ani de cand m-am lasat si nu regret; pana atunci ziceam ca ma voi lasa cand tigarile ajung la 5 lei, mi se parea o suma foarte mare pe care sa o dau pe tigari(la cat s-a ajuns acum nici nu mai zic 
), probabil ca nu m-as fii lasat nici atunci; cum am reusit …prin multa vointa si contrangere…m-am certat cu iubitul meu (actualul sot)si conditia de impacare a fost “lasa’te de fumat”(stia cat de greu o sa-mi fie)dar mai stia si ca acesta este singurul mod in care ma va convinge sa ma las ; i-am demonstrat cat de mult tin la el , si la relatia noastra…acum cel mai mult ma deranjeaza fumul dintr-o incapere plina de fumatori si mirosul pe care il degaja o persoana atunci cand vorbeste cu mine , nimic nu mi se pare mai urat decat amestecul de parfum cu mirosul de tigara .
Buna! Impresionanta povestea ta…cum de fapt exista multe altele spuse de cei care au reusit sa se lase de acest viciu. Eu sunt fumatoare si sper ca voi putea candva sa spun si eu aceeasi poveste ca a ta! Povestea mea…m-am apucat de fumat dintr-o prostie, mai bine zis dintr-o ambitie. Am practicat un sport de performanta timp de 7 ani si in perioada asta eram foarte impotriva acestui obicei, al fumatului; nu le intelegeam pe prietenele mele, fumatoare, ce inteleg prin acest prost obicei si ce le opreste sa se lase….ACUM INTELEG! Le tineam fel si fel de predici despre motivele care ar trebui sa le determine sa renunte etc etc si iar etc. Chiar, la un moment dat, le convinsesem sa renunte la insistentele mele “insistente”. De fapt asta am crezut eu, pentru ca ele se ascundeau de mine, lasandu-ma sa cred ca nu mai fumeaza. A tinut minciuna cateva zile, mai mult nu au rezistat. Imi amintesc ca am fost foarte suparata si dezamagita cateva zile, apoi mi-a trecut. Ce simplu mi se parea sa renunti la fumat. Acum sunt si eu fumatoare, m-am apucat cand am plecat din orasul meu natal si am venit in Constanta la facultate. Mi se parea o fita sa fumez, un fel de a te integra mai bine intr-un grup, un pretex de a petrece pauzele dintre cursuri afara la tigara cu toata lumea!!! Usor, usor a devenit un obicei de fiecare zi, o rutina…vorba ta: tigara la cafeaua de dimineata, tigara de dupa masa…Vreau sa ma las evident, dar indragesc prea mult aceea rutina. Mi-am stabilit si eu o data sa zic asa, saptamana viitoare sunt nevoita sa fac o operatie chirurgicala, in urma careia voi sta internata 4 zile. In aceste 4 zile nu voi putea fuma si sper sa nu o fac nici cand ma voi intoarce acasa….
atunci este placut….dar dupa aceea, mirosul ramas in spatiu in care s-a fumat! Acasa fumez in balcon si oricat as aerisi parca tot se simte mirosul acela de “bodega”. Asta ma deranjeaza!
Felicitari pentru decizia voastra si pentru puterea de a sustine aceasta decizie in continuare!!!
Ce ma deranjeaza pe mine la fumat/fumatori/fum?!?!? Poate parea o ipocrizie venind din partea mea, a unei fumatoare, dar ma deranjeaza fumul de tigara…nu in timp ce fumez
Multumim de giveaway! O zi frumoasa!
buna. felicitari pentru faptul ca ai reusit sa te lasi de fumat si ai scapat de acest viciu! doar ce m-am inscris si pe blogul Andreei la acest giveaway si as vrea sa rezum mai mult povestioara ca sa nu va plictisesc prea mult. eu m-am lasat de fumat in momentul in care am aflat ca sunt insarcinata. au trecut aproape 3 ani de atunci. ma bucur ca am reusit sa stau departe de acest viciu pana acum si sper ca si pe viitor sa nu mai am nici o atractie catre el. sunt mult aspecte care ma deranjeaza la fumat. in primul rand fumatul langa copii. este cred cel mai groaznic pentru ca pe langa faptul ca iti distrugi sanatatea ta, o distrugi si pe a unui copil care nu a gresit cu nimic. de asemenea, ma deranjeaza cei care fumeaza pe strada, in special in mers. de ce sunt eu nevoita sa inhalez tot fumul tau? daca vrei sa fumezi stai pe loc, intr-o parte, ca sa nu-i deranjezi pe cei care circula pe strada. ma deranjeaza si cei care fumeaza in parc. eu vreau sa ies la o gura de aer, nu de fum. daca vrei sa fumezi fa-o in alta parte si nu unde ar trebui sa respiram oxigen. de asemenea, mi se pare mai mult decat lipsa de bun simt cei care fumeaza langa locurile de joaca pentru copii si le este lene, ca sa fiu finuta, sa se duca sa arunce un chistoc intr-un cos de gunoi si prefera sa-l arunc in nisipul unde un copil sau chiar propriul copil se joaca cu o lopatica.
vreau sa-ti urez o primavara frumoasa! imi place mult blogul tau si am citit lucruri foarte interesante. multumim pentru giveaway!
Buna,
Sunt Daniela Gramu … iar adresa de mail este xxxxx at gmail dot com.
Din fericire suntem o familie de nefumatori (atat eu cat si sotul meu) si asta ma bucura maxim. Sumtem amandoi oameni foarte echilibrati si nu ne lasam prada viciilor, insa avem si noi “placeri vinovate”.
Din pacate in primavara noastra nefumatoare s-au strecurat si ceva fumatori:
- cumnata mea (locuim impreuna) si ma deranjeaza foarte tare ca miroase a tutun dupa ce isi savureaza viciul. Cel mai grav este ca noi avem un bebel de 9 luni si mi se urca sangele in cap cand vad k nu evita sa fumeze cand urmeaza sa fie in preajma bebelusului.
- tatal meu, care este bolnavior si daca s-ar lasa de fumat s-ar simti ceva mai bine, dar el nu… s-a lasat acaparat de acest viciu si ce este mai grav: nici nu incearca
Din pacate sunt multe persoane care se confrunta cu astfel de probleme … imi pare rau pentru ei
Mult succes.
Buna!
Vreau sa te felicit in primul rand pentru curajul si taria de a renunta la tigari. Eu nu sunt fumatoare si nu am nici in familie fumatori.
Inca de cand eram mica ma deranja foarte tare fumul de tigara, imi facea ochii sa lacrimeze si nasul sa usture iar daca stateam prea mult intr-o incapere in care era fum de tigara imi venea sa adorm.
Totusi peste cativa ani m-a tentat sa incerc, teribilismul varstei probabil. Si am incercat. Am tras primul fum, aveam 14 ani. Nu mi-a placut. Am simtit ca imi arde gatul si m-am inecat. De atunci mi-am spus ca nu o sa mai incerc niciodata deoarece un lucru care imi produce atatea senzatii neplacute de la primul fum nu poate fi decat absolut otravitor pentru corpul meu.
La fumatori ma deranjeaza cel mai mult faptul ca aleg sa isi chinuie corpul si isi sacrifica sanatatea pe altarul nepasarii. Am intalnit si fumatori incapatanati care pur si simplu nu vroiau sa renunte desi stiau ca le face rau. Incercau sa demonstreze ceva oare? Eu cred ca tot ce au demonstrat e faptul ca sunt atat de puerili cand vine vorba sa aleaga intre viata si moarte. Prea dur spus moarte? Nu cred. As vrea ca toti cei care fumeaza sa inceteze sa mai fie ignoranti. Sa-si recunoasca slabiciunea si sa aiba taria de a fi un om intreg, nu doar o marioneta in mainile abile ale viciului.
Buna.Am gasit blogurile voastre intr-un post despre giveaway si ma bucur ca am facut-o.Cu siguranta am sa va urmaresc si in continuare.
Te felicit pentru ca ai reusit sa te lasi de fumat!A fost o decizie foarte buna mai ales pentru sanatatea ta.
Incep povestioara cu precizarea ca nu sunt fumatoare dar toti din jurul meu fumeaza,in special tata si iubitul meu,din fericire mama s-a lasat,dar si majoritatea prietenilor si colegilor.Este foarte greu sa mai gasesc intre persoanele aproapiate una nefumatoare pentru ca ori sunt fumatori inraiti ori ocazional.Ce ma deranjeaza cel mai tare? In primul rand faptul ca fiecare din ei isi distruge sanatatea si nu constientizeaza sau o fac dar tigara e mult prea importanta.Acest aspect mi se pare cel mai important.Apoi urmeaza fumul inecacios care m-a deranjat intotdeauna dar m-am obisnuit,care intra in haine si acolo ramane pana la spalare,iar cand sunt proaspat spalata pe cap daca stau cat de putin in fum dupa aceea imi miroasa foarte tare si nu mai scap pana la urmatoarea spalare complet(ce sa fac daca nimeresc?sa ma spal in aceeasi zi a doua oara?).Nici partea financiara nu e de neglijat pentru ca un fumator cheltuie lunar cam 250-300 lei care ar putea fi investiti in orice altceva care sa iti imbunatateasca starea nu sa o strice.
Sper ca nu m-am intins prea mult,dar toate aceste aspecte sunt foarte deranjante si ar trebui sa dea de gandi fumatorilor.
Multumim pentru giveaway!
Nu stiu daca am reusit sa imi manifest entuziasmul pentru faptul ca ti-ai facut blog,ai un blog calitativ net superior fata de cele care exista in prezent.Se pare ca ai fost unul dintre putinii oameni cu ambitie,care a reusit sa se lase de fumat.Felicitari!
Eu personal sunt nefumatoare si am avut o tentativa in liceu de a ma apuca de fumat,pe motivul “sa fiu mai slaba”.
Desi era un motiv destul de “bun” la momentul respectiv,pentru mintea de atunci,m-am tinut totusi departe de acest viciu.Dupa doar 2 tigari,am realizat ca nu,nu vreau sa fumez. Imi era oarecum greu,trebuie sa recunosc,ca toti colegii mei de liceu erau fumatori in proportie de 90% Asta evident crease bisericute & stuff. In schimb mergeam culmea cu ei la tigara in pauze,desi nu fumam.E drept ca se spune ca un nefumator inhaleaza mai multa nicotina decat un fumator,atunci cand sta langa acesta,dar sincer nu prea mi-a pasat.
Am considerat ca totusi,oricum am fi : fumatori sau nu,trebuie cumva sa acceptam acest viciu.Nu fumez asadar,dar in schimb sunt bautoare de cafea, beau cam o cana de cafea pe zi.
Toti fostii mei prieteni au fost frumatori,pe mine m-a enervat teribil treaba asta,dar cu timpul am acceptat ideea.Ce nu am inteles niciodata e cum reuseste un om sa depinda de un lucru anume.Chiar ma gandeam cum eu,dupa doua tigari fumate,daca pot spune asa,nu am devenit dependenta?
Ce ma enerveaza la fumatori? Hai sa fac o “lista”.
In primul rand faptul ca atunci cand fumeaza deranjeaza si pe restul din jur nefumatori,automat inhaleaza si restul nicotina lor.Deci ar fi vorba de sanatate.
Al doilea aspect ar fi ca toate hainele miros a tigari.Initial adoram mirosul mainilor lui,care miroseau mereu a tutun (asta la inceputul relatiei noastre de acum 8 ani).Apoi cu timpul,am ajuns sa constat ca am probleme respiratorii si faptul ca fumeaza in prezenta mea chiar imi face rau.Ma ia tusea si ma tine 5 min … Aerisesc destul de des camera,si incerc pe cat posibil sa nu sau chiar aproape de el atunci cand fumeaza. Cel mai greu de evitat fumul e atunci cand esti intr-un club.Toata lumea aproape ca fumeaza
Nu imi place din nou,faptul ca majoritatea fumatorilor atunci cand fumeaza,prefera sa fie insotita fiecare tigara si de o cafea.Asadar,pe langa nicotina,mereu cate o doza de cafeina…
Nu vreau sa insir acum efectele secundare ale tigarilor si ale cafelei,pe care cu totii le stim!
Cel mai trist mi se pare cand vad cate un copil fumand sau cate un batran care desi nu are bani de o paine,mereu isi face rost de bani de un pachet de tigari.E dureros sa vezi ca noi oamenii suntem cateodata atat de slabi sa depindem de chestii nocive noua cum sunt cafeaua,tigarile sau drogurile.Bineinteles ca o tigara sau o cafea nu se poate compara cu un drog,dar oricum,din punctul meu de vedere orice care provoaca dependenta,e nociv.
Ce nu mai imi place: atunci cand ma duc la un restaurant cu gandul sa servesc masa si langa mine sunt cateva persoane care fumeaza incredibil de mult.Culmea,la un moment dat nici nu mai conteaza ca sunt separeuri pentru persoane nefumatoare,pentru ca nu sunt izolate bine.
Nu am inteleg niciodata ideea cu “fumez asa mult ca am nervi”,adica eu nefumatoare ce ar trebui sa fac? Sa incep sa fumez ca am nervi? Nu stiu,poate pe moment o tigara te salveaza cumva in aparenta de starea de nervozitate,dar nu asta e solutia evident.
Dupa ce am citit povestea ta,mi-am adus aminte de povestea bunicului meu,din partea mamei.A fost fumator timp de 20 ani si intr-o zi practic i s-a facut rau,nu mai putea respira si simtea pe propria piele ca fumatul ii face rau.Din ziua respectiva nu a mai fumat,iar pe vremea lui chiar nu existau tigari medicinale si nici atata surse de informare ca astazi.A fost si este inca,pentru ca inca mai e langa mine,un om care a avut o tarie de caracter exceptionala.Daca si-a propus ceva,mereu a dus la bun sfarsit telul propus.Morala: starea lui de sanatate chiar s-a imbunatatit de atunci,acum are probleme cu tensiunea,probleme specifice varstei lui- 75 ani.
O alta mini poveste ,apropo de cum incepe un om sa fumeze.Cred ca majoritatea fumatorilor incep sa fumeze din curiozitate,sa vada cum este.Prietenul meu de exemplu mi-a povestit ca la el a inceput totul cand un fost coleg de liceu,i-a dat in clasa a noua primul pachet de tigari gratis.Baiatul respectiv era fiu de medic,si deh cum e la noi,”atentia” cu cartusul de tigari,sau ma rog asa era.Asadar primea saptamanal cate un cartus de tigari gratis,de ce sa nu incerce,si-a zis el… Din pacate nu a ajuns decat sa reduca numarul tigarilor de la un pachet jumate pe zi la jumatate de pachet pe zi.Oricum tot e o evolutie mai buna spre viitor,sa speram.
Inca o data felicitari pentru faptul ca te-ai putut lasa de fumat.
Numele meu este Andreea ,adresa mea de e-mail: xxxx @ yahoo.com
Bt nuanta glossului MAC e superba.
Pupici!
Andreea
Buna Andreea! Te urmaresc cu Sense si am postat despre giveaway aici: http://sensetpl.blogspot.com/2011/03/giveaway-by-andreea-corina.html
Si eu m-am lasat de fumat in urma cu 2 ani. A fost greu dar ma bucur foarte mult ca am facut-o. Motivul era ca tenul meu arata din ce in ce mai rau. In plus nu aveam mereu timp sa fumez intr-o cafenea, so mai fumam si pe strada, obicei pe care il consider dezgustator. Toate hainele mele miroseau ingrozitor, se impregtase si in pereti pentru ca oricat aeriseam, cand veneau parintii in vizita simteau mirosul. Dintii, care oricum nu sunt foarte rezistenti, mi s-au cariat in proportie de 70%. Uneori fumam atat de mult, ca ma trezeam cu o durere puternica in gat si un gust oribil.
Mai precizez ca am fumat cam 4 ani si in ultimii 2 niciodata.
mail: xxx @ gmail.com
E greu cu inceputul,dar din start voi preciza…sunt FUMATOARE.Sunt fumatoare de vreo 8-9 ani.Ce urasc eu cel mai mult la tigari?!pfoai greu de spus si multe.In primul rand urasc ca`mi fura sanatatea si ca platesc boala pt a intra in organism.Urasc ca din cauza lor mi-au aparut mai multe riduri,urasc mirosul hainelor.Din cauza lor renunt la alte placeri,ca deh in ziua de azi costa destunl de mult un pachet iar bugetul nu imi permite ambele “placeri”.Pfoai si cand ma gandesc ca totul a inceput dintr-o prostie si ca eram convinsa ca eu pot renunta oricand.Si cred ca cel mai mult urasc la ele,DEPENDENTA,faptul ca sunt dependenta de ele.Ca am avut multe incercari in a renunta dar tot la fel de multe esecuri.Ca in incercarea mea,le visam,nu puteam dormi,nervii erau la maxim intinsi,ca mi se parea ca toti si tot e impotriva mea.Urasc ca sunt dependenta.Am mers la un medic care mi-a spus ca nicotina e un drog,e mai puternica decat acoolul de 6 ori iar starile de sevraj,sunt ca ale unui drogat de cocaina.Cum draq??!!!Nu ma poti compara cu asha ceva…e imposibil.Eiii dar chiar asha,am simtit`o pe pielea mea,intr-un anume fel….cred…(nu am prizat niciodata).Am incercat sa renunt treptat,cate una in minus in fiecare zi…esec:-J.Mda,imi doresc din tot sufletul sa renunt definitiv la ele,si eu si sotul meu.Momentan de la un pachet/zi fumez 5-6 tigari si sper ca odata cu venirea primaverii sa rasara si soarele in mintea mea,sa`mi lumineze si sa`mi incalzeasca creierasul si sa zik STOP:))si la astea 5-6 tigari:XTe felicit pt curaj si da,sunt un pik invidioasa pe tine ca ai fost si esti mult mai ambitioasa de cat mine.Sper ca dupa ceva timp, sa
la tine mandrindu`ma ca sunt NEFUMATOARE.O zi frumoasa!
Buna! Am aflat cam tarziu de acest giveaway, dar imi place asa mult rujul MAC, mai ales nuanta „Woo me” si am zis sa particip pentru premiu, dar si pentru a va spune si povestea, experientra mea. Am postat si pe blogul meu despre giveaway (http://bluefairy-mada.blogspot.com/p/giveaway.html), iar email-ul meu este pe yahoo xxx. Te-am trecut si pe tine, si pe Andreea in lista mea de bloguri, pentru ca am citit lucruri interesante si vreau sa fiu la curent cu toate
.
Acum sa inceapa povestea mea in legatura cu partea din viata cand am fumat. M-am apucat cand eram in clasa a 9-a si am fumat pe tot parcursul liceului, momentul cand am reusit sa ma las a fost dupa ce am dat bacul la cateva saptamani, dar voi povesti la sfarsit cum am reusit. Deocamdata sa va spun cum a inceput. Eram adolescenta, tocmai intrasem la liceu, nu stiam pe nimeni si m-am indragostit de cine nu trebuie, de un baiat care m-a facut mult sa sufar. Nu voi povesti detalii legate de aceasta poveste, dar acesta a reprezentat motivul pentru care m-am apucat de fumat. O buna prietena a inercat sa ma scoata din depresie si sa ma ajute si mi-a spus ca tigarile m-ar ajuta sa alung oarecum supararea. Si am incercat, pentru ca oricum eram intr-o stare jalnica si am zis ca nu mai conteaza. Am fumat prima tigara, mi-a fost si putin rau de la ea, dar am trecut peste partea asta si am incercat alta si sa-mi canalizez toata suferinta in ea. Si am fost surprinsa ca intr-un fel straniu parca ma simteam mai bine, parca puteam sa alung gandurile rele. Acum stiu ca totul era din subconstientul meu, dar atunci eram inca un copil. Si am continuat sa fumez, si m-am alaturat unui grup care fuma..incetul cu incetul parca nu mai concepeam sa nu inceapa ziua fara sa ne intanim inainte de ore sa fumam, sa iesim in pauze din nou ca sa fumam, si dupa ore trebuia sa mai stam jumatate de ora intr-un parc pentru a putea fuma, sa ne intalnim in oras ca sa fumam..totul se invartea in jurul tigarilor.. La inceput a fost pentru a ma elibera de ganduri rele, dar apoi aveam impresia ca imi place sa fumez, nu vroiam sa ma mai las. Cand stau acum si ma gandesc numai cati bani am cheltuit pe tigari si cate lucuri frumoase mi-as fi putut lua daca strangeam banii aceia in loc sa fac un lucru care imi strica sanatatea, imi ocupa timp. Trebuia sa am grija mereu sa nu miros a tigara, sa nu se prinda mama mea ca fumez (aveam tot timpul gume, creme la mine, sa alung mirosul). Ce urat mai puteau mirosi mainile si gura de la tigari, dar nu-mi pasa asta. Am continuat sa fumez pana in clasa a 12-a si ajunsesem sa fumez destul de mult. Atunci cand mergeam in excursii sau tabere nici nu vreau sa ma mai gandesc cati bani puneam deoparte doar pentru tigari. Incercasem de cateva ori sa ma las de fumat, dar niciodata cu convingere adevarata, ci mai mult ca un test, dar nu reusisem, aveam nevoie de tigari, ma simteam rau fara ele si nici anturajul nu ma lasa (toata lumea fuma si era foarte greu sa te lasi in astfel de conditii). Dar in clasa a 12-a a avut loc o ruptura fata de acel anturaj, au avut loc certuri, si ne-am departat. Iar la putin timp l-am cunoscut pe iubitul meu, care era nefumator. Am inceput sa iesim in fiecare zi, iar primele 2 saptamani el nu a stiut ca eu fumez (cand eram cu el nu aveam timp sa ma gandesc ca am nevoie de o tigara – fumam doar cand eram acasa singura). Cand a aflat intr-un final ca fumez a fost oarecum surprins, dar nu m-a obligat sa renunt (ceilalti fosti prieteni imi impuneau sa nu fumez, dar asta parca ma facea mai tare sa vreau sa fumez). In schimb a vorbit cu mine, mi-a dat sfaturi, alternative, m-a facut sa ma gandesc singura care sunt consecintele fumatului. As putea spune ca mi-a deschis ochii. Si am zis sa incerc, macar de dragul lui. A fost foarte greu, cine a fumat stie foarte bine, nu puteam sa renunt si am mai fumat pe ascuns de cateva ori, si am incercat sa nu-i arat si lui cat de rea era starea mea fara tigari (durerile de cap, nevoia, depresia, nervii). Ajunsesem intr-o zi sa ma simt foarte dezamagita de mine pentru ca nu reuseam sa ma las, uram acest lucru, ma simteam neputiincioasa. Chiar nu pot sa reusesc? Ultima tigara am fumat-o plangand, pentru ca simteam ca il tradez, pentru ca trebuia mereu sa am grija sa ascund dovezile, sa nu ma simta ca miros a tigara. El avea incredere in mine ca o sa incerc, iar eu ce faceam? Si am luat ultimul pachet, nu ma mai interesa cate tigari aveam in el si l-am aruncat. Mi-am impus ca voi reusi. Am ajuns sa urasc tigarile pentru ce imi facusera! Si incetul cu incetul, zilele treceau si nu simteam cum trec, deoarece ne vedeam in fiecare zi si aveam mintea prea ocupata sa ma mai gandesc la tigari..si a trecut o saptamana, o luna, doua luni, 6 luni. Si intr-o zi am ramas sa ma gandesc cat de bine era fara sa fumez, ma simteam sanatoasa, curata, libera sa fac ce vreau. Puteam sa fac sport fara sa ma mai simt obosita. Mergeam foarte mult pe jos, alergam, jucam jocuri (ceea ce inainte nu prea reusesm pentru ca imediat oboseam si respiram greu). Era bine! Chiar era bine! Nu-mi venea sa cred cate pierdusem prin fumat si cum m-am apucat, din ce motiv (ca sa alung suferinta, ce prostie), dar acum eram mult mai fericita decat fusesem vreodata cand fumasem, pentru ca fumatul nu-mi aducea placere sau fericire, era doar o stare indusa de nevoie, de obisnuinta de a fuma. Si asa au trecut 5 ani de cand nu am mai fumat deloc si ma simt foarte bine si impacata cu mine. Acum nu mai pot concepe sa mai fumez vreodata, am impresia ca ma sufoc cand sunt in preajma cuiva care fumeaza si stau si ma gandesc cum de puteam respira atunci? Doamne cat de mult greseam, cat de mult rau imi faceam mie! Daca eu nu aveam grija de sanatatea mea, cinea avea sa aiba grija? As vrea sa o conving si pe cea mai buna prietena a mea sa renunte, sa aiba aceeasi ambitie care am avut-o si eu, pentru ca nu are nimic de pierdut daca incearca, din contra, eu am avut doar de castigat. Dar inca nu am reusit si nu vreau sa insist prea mult (stiu ca asa eram si eu- daca cineva insista sa fac ceva anume, parca din contra vroiam sa fac opusul). Urasc ceea ce ii fac tigarile, stiu ca ii fac rau, o imbolnavesc (ea are si un inceput de ulcer si nu vrea sa inteleaga cat de mult ii dauneaza, off) si as da orice sa reusesc sa o conving sa se lase. Sper sa reusesc intr-o zi. Am vazut ca se poate, sunt chiar eu un exemplu, deci nu voi renunta! Sunt mult prea multe beneficii atunci cand nu fumezi, si ma bucur atat de mult ca am reusit sa ma las! Un sfat l-as da oricui vrea sa se lase: trebuie multa ambitie, trebuie luptat cu subconstientul si sa va impuneti ca puteti mai mult! Aveti incredere in voi deoarece se poate! Si eu vreau sa felicit nefumatoarele, asa cum a facut si Corina, pentru ca merita! Indiferent daca nu ati fumat niciodata sau ati fumat si v-ati lasat, meritati felicitate! Sa fiti mandre de voi!
Cam atat, sper ca nu este prea lunga povestea mea. Am vrut sa impartasesc experienta mea, poate va ajuta pe cineva intr-o zi. Sper din suflet sa ajute! Va pup si o primavara frumoasa si sanatoasa :*!